Bucuria de viata si nutritia „optima”

Conceptul de nutritie optima nu este unul nou. Din pacate, prinsi in valtoarea ultimului secol de industrializare si goana dupa profit, ne-am lasat atrasi de rafturile intens colorate si de abundenta de ambalaje, indepartandu-ne de simplitate. Ne-am lasat papilele amagite de gusturi si savoare, ne-am lasat educati stramb in acest domeniu asimiland mituri diverse, mituri ce sunt rupte de conceptul initial al simplitatii. Ne-am complicat vietile astfel ca azi suntem bombardati cu informatie dar ne e greu sa discernem informatia de valoare.

Va sunt cunoscute aceste mituri? „Daca e bun la gust, inseamna ca e de calitate”, „Mananca tot din farfurie, nu lasa norocul acolo”, „Trebuie sa mananci mult si consistent, ca sa ai energie”, „Fara carne nu ai proteina”, „Mananca lactate ca sa ai calciu”, „Pentru fier trebuie sa mananci ficatei”, „mic dejun regal, pranz princiar si cina de servitor” … si multe altele.

Conceptul de nutritie optima a fost exprimat simplu, in anul 390 i.Ch., chiar de parintele medicinei, Hipocrate (hrana sa-ti fie medicament si medicamentul sa-ti fie hrana). La inceputul secolului 20, chiar Thomas Edison, celebrul inventator, anticipa noul curs al medicinei, spunand: „Doctorul viitorului nu va mai trata corpul uman cu pastile, ci mai degraba va vindeca si va preveni bolile prin nutritie”. Iar in anii ’60, doctorul Linus Pauling, unul din doar cei 5 dublu laureati cu premiul Nobel, a introdus conceptul de „nutritie ortomoleculara”. Conceptul readucea simplitatea in domeniu – oferindu-i corpului moleculele corecte (orto = corect), cele mai multe dintre boli dispar, fiind astfel eradicate. Pauling a afirmat astfel ca medicina viitorului este de fapt nutritia optima.

Concepul a fost extins de catre multi maestri spirituali din secolul 20 (Osho, Dalai Lama, si in general toti misticii slabi :-)). Ei au promovat simplitatea, putinatatea si mai ales viata ce o poti primi prin hrana. In esenta, ceea ce mancam si bem este vital pentru ceea ce suntem, dar mai ales pentru ceea ce putem deveni. Ori de cate ori alegem sa mancam sau sa bem ceva, aceasta simpla alegere ne afecteaza corpul si mintea intr-un fel sau altul. Asadar, mancarea e mult mai mult decat un combustibil. E o forta de schimbare.

Ce inseamna optim? Optim nu inseamna „ideal”, si nici nu e o retea general valabila pentru toti. Fiecare organism isi are optimul lui. Mai degraba decat absenta bolilor, optimul ar trebui sa aiba drept scop aducerea fiintei noastre la nivelul la care sa-si exprime potentialul maxim atat de sanatate fizica, cat si de stare de bine in general! Mai degraba decat absenta durerilor sau a bolilor, optimul inseamna sa simti ca traiesti viata la potentialul maxim, cu bucurie si cu un sens al implinirii. Iar odata inteles sensul adevarat al acestui „optim”, devine clar ca bucuria vietii o putem experimenta doar in acest corp, si in consecinta a ne pastra corpul in buna stare de functionare este atat o responsabilitate, cat si o conditie esentiala pentru descoperirea bucuriei si sensului.

Nutritie optima inseamna echilibru individual. Fiecare corp are propriul echilibru, de aceea nutritia optima nu este o dieta anume sau un protocol precis de vindecare. Nu este o cura de slabire, nu inseamna eliminarea oricaror grasimi sau abordarea noilor trenduri in nutritie. Nutritie optima inseamna nutritie echilibrata, balansata. Inseamna sa furnizezi corpului nutrientii esentiali: si proteine, si grasimi, si glucide. Dar maniera in care le imbini, proportiile, alimentele pe care le alegi si combinatiile pe care le faci, calitatea nutrientilor pe care ii alegi… ei bine, toate astea tin de stiinta si de relatia cu propriu corp.

Avem nevoie sa STIM inainte de a alege si apoi mai avem nevoie sa redescoperim relatia cu propriul corp pentru a incepe dialogul. Doar astfel vom afla ce inseamna nutritia optima pentru fiecare dintre noi.

Secretele longevitatii si sanatatii, acum dezvaluite

Cel mai amplu si detaliat studiu efectuat vreodata pe segmentul de populatie ce a atins varsta de 100 ani a fost realizat in cadrul Facultatii de Medicina al universitatii din Boston si se numeste The New England Centenarian Study. Unul din scopurile studiului a fost acela de a observa acele obiceiuri specifice din stilul lor de viata ce conduc la o viata lunga si sanatoasa.

Care sunt secretele longevitatii si sanatatii? In urma studierii stilului lor de viata nu a reiesit ca ar consuma vreo grupa anume de alimente, insa ceea ce ii caracterizeaza pe toti cei analizati este absenta obezitatii. S-a observant ca aproape toate persoanele ce ating varsta de 100 de ani sunt slabe, si in special barbatii. Obezitatea ar putea fi deci considerata un factor de risc ce ar conduce la o moarte prematura, si de aceea pastrarea unei greutati corporale sanatoase ar trebui sa fie unul dintre cele mai importante obiective.

Lectii din Okinawa
Okinawa, un grup de 161 de insule situate intre principala insula a tarii si Taiwan, adaposteste cea mai longeviva populatie a globului. Acesti pamanteni inregistreaza cele mai scazute rate ale incidentei bolilor de inima, atacurilor de cord si cancerului, bolile cele mai ucigatoare in SUA. In medie, femeile din Okinawa traiesc 86 de ani si barbatii 78 de ani, comparativ cu 79 de ani, respectiv 72 in SUA. Si de obicei, acesti locuitori ai insulelor mor din cauze naturale mai degraba decat ca urmare a bolilor. Care e secretul lor?

Okinawa-nii mananca in medie 7 portii de legume si fructe zilnic impreuna cu 7 portii de cereale, 2 portii de produse avand la baza soia, peste bogat in omega 3 de cateva ori pe saptamana, foarte putine produse lactate si foarte putina carne. Conform  studiului, un numar de 10 alimente si ierburi cu proprietati vindecatoare completeaza lista si par a maximiza rolul vindecator al dietei lor clasice:

1. Turmeric – actiunea sa antiinflamatoare si compusii bioactivi il fac un condiment popular si gustos pentru supe si sosuri de salata.

2. Goya (pepene amarui) – aceasta leguma curbata e o sursa buna de curcubitacin, o substanta fitochimica ce are rol in prevenirea cancerului. Anumite studii sustin idea ca are abilitatea de a reduce continutul de zahar din sangele diabeticilor. Prepararea lui cu alte legume si asezonarea cu arome si condimente ii mai reduce din gustul amar.

3. Hechima – ciudat dar adevarat, acest burete vegetal are gust de dovlecel. Studiile au revelat proprietatile lui de sustinere imunitara.

4. Huchiba – consumata ca ceai ori gatita, aceasta planta (iarba) este recunoscuta pentru abilitatea ei de a calma un stomac suparat. Componentele chimice active din aceasta planta au demonstrat deja tratarea si prevenirea multor boli, de la dermatite atopice pana la infectii bacteriene.

5. Tofu – Okinawa-nii consuma zilnic o medie de 80-90 grame de produse pe baza de soia. Flavonoidele din soia au dovedit efecte anticancer si resuscitare cardiovasculara.

6. Imo (cartoful dulce) – aceasta e principala sursa de carbohidrati pentru Okinawa-ni. E bogat in carotenoizi, fibre si vitamina C. Se pregateste la fel ca si cartoful clasic.

7. Ceaiul de iasomie – este cea mai populara bautura in Okinawa, fiind pregatita din frunze de ceai verde amestecate cu flori de iasomie. Flavonoizii din ceai au rol in curatarea vaselor de sange, stopeaza dezvoltarea bolilor de inima, infarctului si cancerelor. Efectele sunt direct proportionale de cantitatea consumata.

8. Kudzu – un amidon lent folosit ca faina sau agent de ingrosare, dar si ca ceai prin simpla dizolvare in apa fierbinte. Poate fi de asemenea folosit ca ingredientul principal in budinci.

9. Konnyaku – este un extract cu gust neutru dintr-o radacina de yam. Excelenta sursa de glucomanani, o fibra cu proprietati de absorbtie a apei ce o transforma intr-un ajutor suplimentar in curele de slabire. Mai ajuta la prevenirea bolilor de inima, hipercolesteromiei si diabetului de tip 2. Este disponibil sub forma de taitei sau ca pudra si arata ca un pachet de carti de joc maro-gri, gelatinos.

10. Alge marine – disponibile in peste 2500 de varietati, algele sunt foarte bogate in minerale, mai ales iod, zinc si calciu. Bogate in sodiu, ele trebuie folosite cu precautie de catre persoanele sensibile la consumul de sare. Ca urmare a continutului in iod, persoanele cu afectiuni ale tiroidei trebuie sa consulte medicul in privinta consumului de alge.

Ssuper Sseminte

Adaugati cateva seminte in dieta zilnica – neaparat seminte de chia si de canepa – si bucurati-va de beneficiile lor asupra sanatatii!

Daca sunteti in cautarea unei alternative la nuci, arahide sau doriti sa adaugati mai multi nutrienti intr-o dieta fara gluten, luati in considerare semintele. In comparatie cu nucile si alunele, semintele nu provoaca alergii fiind astfel mai bine tolerate de persoanele cu alergii alimentare. In plus, semintele sunt pline de nutrienti precum acizii esentiali omega 3, facandu-le dezirabile chiar si pentru persoanele care nu prezinta sensibilitati ori alergii alimentare.

Semintele de floarea soarelui, de dovleac, susan si in. Marea majoritate a oamenilor sunt familiari cu semintele de floarea soarelui si de dovleac – ambele se pot transforma in gustari exceptionale – dar si cu susanul, toate acestea constituind niste optiuni exceptionale la dietele fara gluten. Semintele de in sunt binecunoscute surse de omega 3, au cele mai bune fibre si proprietati anti-inflamatoare, dar din pacate nu au inca suficienta notorietate … Totusi, semintele de in traverseaza sistemul digestiv nedigerate, de aceea trebuie sa fie rasnite proaspat inainte de a fi consumate. Pastrati la indemana o rasnita de cafea pentru productii de seminte de in proaspat rasnite oricand.

Semintele de canepa si chia. Aceste seminte sunt mai tinere ca notorietate, fiind recent introduse pe piata. Semintele de canepa au proportia ideala de acizi grasi omega 6 si omega 3, constituind de asemenea una din putinele surse de acid gama-linoleic, o grasime anti-inflamatoare pe care multi o iau sub forma de suplimente. Semintele de canepa sunt de asemenea bogate in fibre, contin protein complete si toti aminoacizii esentiali!

Semintele de chia, o planta din familia mentei, au fost foarte apreciate in dieta azteca. Sunt usor digerabile, au foarte multe fibre si pot absorbi atat de multa apa incat asa ajuta la eliberarea in mod prelungit a carbohidratilor in organism. Ajuta si la reducerea senzatiei de foame. Semintele de chia sunt pline de nutrienti (doua linguri de seminte contin 8 g de fibra, 5 g de proteine, 184 mg calciu si 5 g de omega 3).

Moduri practice de a consuma semintele

  • Imprastiati seminte in salate, consumati-le cu fructe sau in iaurturi (preferabil de soia). Adaugati seminte de canepa in tabbouleh (salata de patrunjel), de floarea soarelui in salate, sau seminte de chia negre in iaurt sau lapte de cocos cu fructe.
  • Amestecati-le cu cereale, mai ales cu cele care nu contin gluten (hrisca, mei)
  • Luati o gustare zilnica bazata doar pe seminte. Preparati-va propriile mixuri de seminte, simple sau in combinative cu fructe uscate.
  • Cresteti vlastari din seminte sau seminte incoltite, aceasta fiind forma cea mai usor digerabila. Vlastarii din seminte de in, de chia, reprezinta forme usor digerabile si asimilabile pentru multi. Puteti sa va cumparati si un aparat de deshidratare pentru a va prepara biscuiti din seminte incoltite.
  • Inlocuiti untul clasic cu unt din seminte. In special persoanele alergice la untul de arahide sau untul pe baza de grasimi animale pot apela cu success la untul din seminte. Adaugati-l la paine (cu sau fara gluten), pe biscuiti sau consumati-l cu tulpini de telina. Tahini din susan se combina bine cu humus iar untul din seminte de canepa (ce are un gust usor de nuca) este foarte nutritiv.

2 Cursuri de Nutritie Constienta in Bucuresti

Sanatatea vine… mancand!

acelasi curs, doua seri diferite, pe 9 februarie 2011 si 17 februarie 2011

Omenirea este confruntata cu o avalansa de boli cronice, cantitati imense de hrana sunt risipite pur si simplu in tarile dezvoltate, in timp ce milioane de alti oameni sufera de foame. In topul cauzelor de deces in lume, molimele au fost inlocuite de cancer, boli de inima, diabet si alte maladii cronice, toate avand la baza alimentatia nesanatoasa. Hrana se produce acum pe scara larga, utilizandu-se noi metode de crestere, conservare si transport, insa noi suntem din ce in ce mai bolnavi. Iar generatiile ce vin sunt condamnate la a trai cu cel putin 10 ani mai putin decat generatia anterioara, doar sub efectul hranei consumate. 

Traim vremuri paradoxale: suntem beneficiarii celui mai mare progres material si informational, dar totusi nu mai stim care ne sunt reperele in aceasta abundenta de material si de informatie. Stim multe, avem multe, dar nu mai suntem siguri daca stim esentialul sau daca ceea ce avem reprezinta esenta pentru mentinerea fiintei noastre in stare de sanatate deplina.

Ce se intampla de fapt? De ce intentiile de a produce hrana ieftina pentru mase mari de oameni au condus la o recrudescenta a cancerelor si bolilor cronice? De ce am uitat ca un aliment ingerat in corpul uman are rolul de a influenta atat corpul fizic, cat si mintea si emotiile omului?

Am uitat ca in secolele trecute cultivarea, prepararea si consumarea hranei erau acte sacre, am uitat ca in casele din vechime bucataria reprezenta centrul casei, “vatra”, cu rol in consolidarea relatiilor familiale. Am uitat ca starea de spirit a stapanei casei se transfera in hrana in timp ce ea gatea. Am uitat ca Hipocrate spunea “fie ca hrana sa-ti fie leac si leacul sa-ti fie hrana”. Am uitat sa ne hranim constienti de importanta acestui act.

Consumam hrana haotic, din motive total diferite decat acela de a ne ajuta trupurile si mintile sa ne poarte prin lume in mod armonios si sanatos. Acest seminar nu este un curs teoretic despre nutritie, gastronomie sau slabire. Este un seminar nascut dintr-o experienta personala de intelegere a bolii si a rolului acesteia de a transmite un semnal de alarma. Este un seminar nascut din practica, din alegerea constienta, zi de zi, de a consuma hrana ce place corpului si nu hrana ce place poftelor. Este un seminar despre experienta personala a reimprietenirii corpului cu hrana, mintea si emotiile, ca urmare a unor alegeri nutritionale noi.

Acest seminar este dedicat tuturor celor ce cauta remedii la disfunctionalitatile corpurilor lor, celor ce se simt din ce in ce mai obositi fara cauze evidente, celor ce au devenit constienti de importanta hranei dar nu au informatii concrete despre punctul de plecare sau locurile concrete de unde isi pot procura hrana ideala. Dar este dedicat si celor ce simt intutiv ca e timpul sa adopte noi obiceiuri alimentare si nu stiu cum si de unde sa isi ia puterea de a schimba ceva, cat si celor asaltati de informatii adesea divergente pe aceasta tema, care cauta acum repere noi, simple, de bun simt, care sa rezoneze cu fiinta lor.

Este dedicat tuturor celor ce simt ca simplul act de a manca e mai mult decat un automatism, fiind de fapt un act perfect constient de armonizare cu energiile intregului univers.

Nutritie Constienta

Cand?            9  februarie 2011, interval orar 18:30 – 22:00      SAU

                        17 februarie 2011, interval orar 18:30 – 22:00

Cine?             Dana Lupu

Inscrieri la sspirulina@yahoo.com

Cele doua cursuri sunt identice, nu reprezinta module diferite ale aceluiasi program. Prin urmare, la oricare v-ati inscrie, continutul este acelasi.

Ssuper ssalata cu Patrunjel si rodie

Ador patrunjelul! Contine vitamina C de 4 ori mai mult decat o portocala, mai mult fier decat spanacul, dar si magneziu, calciu, clorofila si multe alte vitamine si minerale.  Intareste sistemul imunitar, stimuleaza sistemul nervos, combate respiratia urat mirositoare, este antitumoral, imbunatateste digestia, elimina toxinele… In plus, ajuta la silueta, elimina pietrele la rinichi si ca uz extern, trateaza conjunctivita si tonifica podoaba capilara… Veganii ar mai trebui sa stie ca o legatura de patrunjel furnizeaza mai multe proteine decat 2 oua, si in plus, aceasta planta are in structura compusi ce produc vitamina B12!

Daca v-am convins sa includeti aceasta verdeata miraculoasa in meniul saptamanal, iata ce minunatie de salata am inventat pornind de la clasica tabouleh:

– toc marunt, marunt 2 legaturi bune de patrunjel. Puteti folosi si un tocator automat 🙂

– mai adaug un castravete mic taiat feliute, o bucata mica (6 cm fix) de praz taiat rondele, vreo 4-5 ridichi taiate rondele, jumatate de ardei capia feliat subtire si boabele din jumatate de rodie… hmmm bun…

Acum pregatesc un sos care sa lege ingredientele, cam asa:

– jumatate de avocado bine copt

– 2 linguri de ulei (masline, canepa)

– 2 catei de usturoi

– 1 feliuta de ghimbir

– 1 ardei mic iute

– 1 sfert de ceapa rosie, mica sa fie

– 1 lingurita de condimente arabesti

– jumatate de lamaie – pulpa, fara coaja

Toate le pasez cu blenderul pana rezulta un sos verde crud, aromat si apetisant. Puteti „regla” gradul de lichiditate mai adaugand ulei. Sare si piper… dupa gust.

Sosul il torn peste toate legumele pregatite anterior, mai adaug si 1-2 linguri de seminte de canepa… si o minunata salata energizanta de primavara s-a nascut in miezul iernii!

Pofta buna!

Ce au in comun branza si morfina?

Da, ati citit bine. Exista dependenta de branza, mult mai periculoasa decat dependenta de tutun, dulciuri, ciocolata sau alte atractii culinare.

De ce creeaza branza dependenta? Primul raspuns a venit in 1981, cand oamenii de stiinta de la Wellcome Research Laboratoires (din Research Triangle Park, North Carolina) au descoperit in produsele lactate… morfina.

Compusii de morfina stau ascunsi in caseina, principala proteina a lactatelor. In timpul digestiei, proteina de caseina se „rupe” si elibereaza moleculele mai mici de compusi ai morfinei, numiti casomorfine. O casomorfina are cam 10% din puterea si efectul morfinei.

In realitate, toate lactatele elibereaza morfina prin digerare, insa efectul cel mai puternic il dau branzeturile. Si asta pentru ca in procesul de fabricatie a branzei, apa, lactoza si zerul sunt inlaturate, astfel ca proteina de caseina este mult mai concentrata in branzeturi.

Industria lactatelor stie prea bine despre toate acestea si le foloseste din plin. De ce oare exista dublu cheesburger, de ce s-au creat pizza si pastele cu 4 feluri de branza? Simplu. E un calcul de profitabilitate. La un buget anual destinat cercetarii de peste 200 milioane dolari doar in industria lactatelor din SUA, vanzarile nu pot fi reduse doar la cateva feliute de parmezan intr-o salata, nu? Sau la un iaurt degresat pe cap de locuitor pe saptamana, nu?

Quinoa – se spune ca e cea mai tare cereala

Quinoa este o cereala foarte speciala: originara din Anzii Americii de Sud, unde este cultivata la cca 4000 m, a constituit principala sursa de hrana incasilor timp de milenii, urmata fiind ca importanta de porumb. In Europa nu a fost cunoscuta pana acum cateva decenii, cand niste studii noi au relevat proprietatile miraculoase ale acestei plante:

– continutul ei in proteine (12-18%) si calitatea acestor proteine (foarte usor asimilabile) surclaseaza orice tip de carne! In plus, nu contine colesterol si ajuta la scaderea nivelului grasimilor din sange, impiedicand formarea placilor de aterom.

– nu contine gluten

– sursa extraordinara de calciu

– bogata in vitamine (A, C, D, E, K, clasa B-urilor) si minerale (fier, crom, cupru, magneziu, iod, fluor, potasiu, seleniu, zinc) ce stimuleaza sistemul imunitar

Quinoa este incadrata in clasa superalimentelor, alaturi de semintele de in, mei, lucerna, germeni, aloe vera, alge marine, alge salbatice verzi-albastre  patrunjel, orz verde, stevie.

Este recomandata mai ales pentru efectele ei miraculoase: intareste rinichii prin stimularea functiei renale, scade riscul problemelor cardiace, trateaza tulburarile cauzate de ficatul lenes, ajuta la intarirea scheletului, oaselor si cartilajelor.

In Romania o gasiti in general in magazinele bio, preturile variind intre 17 si 30 RON pentru 500 g. In tara ei de bastina, aceeasi cantitate costa echivalentul a 4-6 RON 🙂

Mitul calciului din lactate… si cele mai bune surse vegetale de calciu

Ni s-a tot spus ca trebuie sa consumam lactate pentru a avea calciu in oase. Oare chiar asa e? Va prezint mai jos 2 argumente esentiale pentru care lactatele sunt de fapt inamicii calciului. 

Argumentul 1. Specialistii spun ca pentru a fi absorbit, calciul trebuie sa fie insotit de in principal de vitamina D si de fosfor. Doar atunci cand se creeaza un anumit raport intre aceste minerale si vitamine are loc absorbtia calciului. Raportul optim fosfor-calciu necesar este de 4:1 dupa unii specialisti, si de 1,7:1 dupa altii. In orice caz, nu trebuie sa retineti aceste proportii caci nu le puteti masura in nici un aliment 🙂 Ceea ce trebuie sa retinem e ca in produsele lactate, acest raport fosfor – calciu e mult mai mare decat cel ideal, impiedicand astfel absorbtia calciului.

Argumentul 2. Produsele lactate contin proteine de origine animala care favorizeaza „scoaterea” calciului din oase. Cum?

Proteinele animale in general (carne, lactate, branzeturi) cresc aciditatea organismului (scad PH-ul). Doar mediul acid este propice desfasurarii reactiilor chimice specifice absorbtiei proteinelor animale. Insa organismul nostru a fost proiectat cu un PH usor bazic. Ori de cate ori apare riscul scaderii PH-ului (adica aparitia mediului acid), organismul isi mobilizeaza resursele interne pentru restabilirea PH-ului bazic. Maniera cea mai simpla de recreare a unui mediu bazic sau alcalin este aceea de a genera o reactie chimica prin care calciul e scos din oase pentru a neutraliza acidul, in urma acestei reactii clasice de chimie anorganica rezultand o baza… Iata cum un consum de lactate conduce de fapt la osteoporoza…

Sursele cele mai bune de calciu sunt vegetalele! Atat pentru continutul mare in calciu, cat si pentru existenta raportului optim fosfor-calciu si  favorizarea mediului alcalin (proteinele de origine vegetala nu cresc aciditatea organismului).

Lista vegetalelor cu cel mai mare continut de Calciu per 100 g produs

cimbru uscat                               2132 mg

anghinare                                    1300 mg

seminte de susan                          989 mg

varza creata                                  650 mg

spanac                                            450 mg

unt de susan (tahini)                    426 mg

broccoli                                           387 mg

tofu (branza de soia)                    372 mg

migdale                                          266 mg

seminte de in                                255 mg

patrunjel                                        240 mg

ceapa verde                                   240 mg

nuci de brazilia                              160 mg

papadie                                          103 mg

Spre comparatie, iata continutul in calciu in cateva alimente de origine animala:

branza grasa si uscata                 240 mg

lapte                                               132 mg

iaurt                                               121 mg

branza proaspata de vaca            90 mg

hering                                               74 mg

Linus Pauling si nutritia ortomoleculara

Nutriţia ortomoleculară este o ramură medicală ce isi propune sa pastreze echilibrul nutritional al organismului, prin completarea si modificarea concentratiilor de micronutrienti esentiali… 

Acesti micronutrienti sunt molecule naturale cu care organismul este obişnuit să lucreze: vitamine

aminoacizi

minerale

oligoelemente

enzime

acizi graşi

fitohormoni

extracte vegetale din plante uzual consumate de om

Pe scurt, ortomoleculele sunt acele molecule pe care le ingerăm in mod normal prin alimentaţia zilnică.

Astfel, nutritia ortomoleculara face ca organismul să fie mai rezistent împotriva agenţilor nocivi interni şi externi, să funcţioneze mai bine şi să trăiască mai mult, deoarece fiecare dintre miliardele de celule care îl compun va avea un mediu de funcţionare mai bun, mai apropiat de cel pentru care a fost „programată” de natură!

Geneza medicinei ortomoleculare ii este atribuita dublului laureat al premiului Nobel, dr. Linus Pauling (in 1954 pentru chimie si in 1963 pentru pace).
Alaturi de Albert Einstein, Galileo si Newton, dr. Pauling a fost inclus in lista celor mai influenti oameni de stiinta ai tuturor timpurilor, lista alcatuita de publicatia New Scientist.

http://en.wikipedia.org/wiki/Linus_Pauling

Sindromul de oboseala cronica si disfunctie imunitara

Sindromul de oboseală cronica – provocat de un virus

In vara lui 2009 am crezut ca sunt pe moarte. Pe bune. Nu ma puteam ridica din pat, aveam dureri in tot corpul, nu puteam gandi coerent, aveam migrene, stari de confuzie, insomnii si o permanenta lipsa a dorintei de a face ceva. Stari de oboseala avusesem in ultimii doi ani, insa nu la acest nivel. Medicii pe care ii tot vizitasem imi recomandasera vitamine, plimbari in parc, mai putina munca si mancat la ore regulate… fara rezultat insa.

Agravarea simptomelor, culminand cu imposibilitatea de a ma mai da jos din pat din vara lui 2009 mi-au dat de inteles ca asa nu o mai pot duce mult. Ca intr-o zi pur si simplu nu ma voi mai trezi. Am realizat atunci ca de fapt energia mi se scurge, ca abia mai palpaie… Si asociind energia vitala cu sistemul imunitar, m-am intrebat daca nu cumva problema mea e una imunitara. Asa ca am cautat un medic imunolog si l-am gasit.

A fost singurul medic ce m-a crezut pe cuvant cand i-am spus ca am probleme serioase ce imi afectau si munca. Testele de sange pe care mi le-a facut au confirmat banuiala. Pe langa tratamentul homeopat pe care mi l-a prescris si pe care l-am urmat timp de 3 luni, cu rezultate foarte bune, am operat schimbari majore in stilul de viata, pe care le urmez si azi. Asa s-a nascut de altfel acest blog.

Va prezint asadar cateva opinii fundamentate despre sindromul oboselii cronice (SOC), precum si o lista a remediilor alternative la care puteti apela.

În ritmul specific societatii actuale, tot mai multe persoane se plâng de senzatia de oboseala permanenta, imposibil de înlaturat doar prin somn. Medicii o numesc oboseala cronica iar cercetatorii se straduiesc sa descopere cauzele. O infectie virala? O boala imunitara sau neurologica? Toate pistele au fost explorate, dar deocamdata raspunsul nu a fost gasit.

Simptome: instalare brusca, oboseala extrema, inexplicabila si aproape invalidanta ce dureaza de mai mult de 6 luni, dureri musculare, migrene, confuzie, pierderi ale memoriei, tulburari de vedere si de somn, dureri ale incheieturilor (fara inflamare), noduli limfatici sensibili, frisoane, laringe inflamat. Nici un test de laborator nu poate masura severitatea bolii.

Patru din cinci persoane afectate de acest sindrom sunt femei, grupa de varsta cea mai afectata fiind 25-45 ani. In mod obisnuit, boala recidiveaza. Insa sunt multe persoane care se restabilesc complet, in timp ce altii mai prezinta unele simptome usoare dupa 5 ani. La un numar semnificativ dintre pacienti, epuizarea este atât de pregnanta încât nu mai sunt capabili de a-si continua viata normala; lipsiti de energie, ei sunt incapabili sa se mai deplaseze, asa ca îsi petrec zilele stând în pat sau, în cel mai bun caz, într-un fotoliu. Si asta poate dura ani la rând.

Desi SOC este cunoscut de 20 de ani iar de 16 ani figureaza pe lista maladiilor recenzate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, a fost numita „boala anilor ’90”. Peste 5 milioane de americani sufera de aceasta boala. Forurile medicale din Anglia au recunoscut ca pentru tara lor acest sindrom a devenit o reala problema de sanatate publica, 25% dintre persoanele care acuza o stare de epuizare fiind de fapt victime ale SOC.  Se estimeaza ca 0,25% din populatia emisferei nordice a Terrei – adulti si copii – sufera de sindromul de oboseala cronica.

În lume, sute de lucrari de cercetare au în vedere acest subiect iar peste 2000 de publicatii stiintifice gazduiesc frecvent în paginile lor comentarii pe marginea acestei teme. Recunoscut în Canada, SUA si Anglia, sindromul este ignorat în Italia, Germania, Franta sau alte tari din Europa si Asia.

Nefiindu-i deocamdata elucidate cauzele, sindromul de oboseala cronica nu este diagnosticat ca atare de medici si, în acest context, simptomele acuzate de pacienti sunt puse pe seama altor boli. La nivel mondial, finantarile pentru cercetarea acestui sindrom se fac cu multa dificultate deoarece nu exista studii epidemiologice care sa demonstreze cu certitudine existenta, prevalenta si impactul acestui sindrom.

In 2002, cu prilejul Zilei internationale a Sindromului de oboseala cronica (12 mai), guvernul britanic a fost singurul care s-a aratat dispus sa adopte o atitudine avangardista, constând în recunoasterea existentei sindromului în absenta probelor. „Prea putin conteaza numele sau cauza – s-a spus atunci -, daca o persoana prezinta aceste simptome înseamna ca are probleme de sanatate si are nevoie de îngrijiri medicale.

Desi initial s-a crezut ca boala este cauzata de virusul Epstein-Barr (virusul herpetic care produce mononucleoza), astazi se stie ca în organismul suferinzilor de aceasta afectiune se dezvolta cantitati mari de anticorpi specifici pentru diversi alti microbi.

Cercetări recente au arătat că persoanele suferind de acest sindrom au un nivel al melatoninei mult peste cel normal, melatonina fiind hormonul produs de glanda pineală şi care se crede că influenţează bioritmurile zilnice.  Imaginile tomografice ale creierului pacientilor cu sindrom de oboseala cronica releva unele modificari în comparatie cu cele ale persoanelor sanatoase: la nivelul lobului fronto-temporal (implicat în memoria de scurta durata) exista unele anomalii, ar putea fi vorba de tulburari de irigatie sangvina.

Alte cercetări au sugerat între cauze intoxicaţia cu pesticide sau cu plumb şi nivelul scăzut de estrogen.  Unii cercetatori merg pe pista sistemului imunitar care, din cauza unei dereglari, pare a fi permanent în lupta cu un agent patogen inexistent de fapt, ceea ce duce la epuizarea organismului.

REMEDII

1. Homeopatie

2. Odihna zilnica este esentiala

3. Exercitii fizice moderate si regulate

4. Controlul stresului

5. Dieta sanatoasa si echilibrata

6. Suplimente nutritive: Omega 3, Coenzima Q10, vitaminele A, C si E, complex B, seleniu, magneziu, potasiu, zinc, crom

7. Fitoterapie: ceaiuri de stevie, sunatoare, echinaceea

8. Aromaterapie. În sindromul de oboseală cronică sunt prezente în general atât simptome fizice, cât şi psihice. Se spune că esenţele florale ajută la depăşirea dificultăţilor emoţionale care împiedică restabilirea fizică.