Ce au in comun branza si morfina?

Da, ati citit bine. Exista dependenta de branza, mult mai periculoasa decat dependenta de tutun, dulciuri, ciocolata sau alte atractii culinare.

De ce creeaza branza dependenta? Primul raspuns a venit in 1981, cand oamenii de stiinta de la Wellcome Research Laboratoires (din Research Triangle Park, North Carolina) au descoperit in produsele lactate… morfina.

Compusii de morfina stau ascunsi in caseina, principala proteina a lactatelor. In timpul digestiei, proteina de caseina se „rupe” si elibereaza moleculele mai mici de compusi ai morfinei, numiti casomorfine. O casomorfina are cam 10% din puterea si efectul morfinei.

In realitate, toate lactatele elibereaza morfina prin digerare, insa efectul cel mai puternic il dau branzeturile. Si asta pentru ca in procesul de fabricatie a branzei, apa, lactoza si zerul sunt inlaturate, astfel ca proteina de caseina este mult mai concentrata in branzeturi.

Industria lactatelor stie prea bine despre toate acestea si le foloseste din plin. De ce oare exista dublu cheesburger, de ce s-au creat pizza si pastele cu 4 feluri de branza? Simplu. E un calcul de profitabilitate. La un buget anual destinat cercetarii de peste 200 milioane dolari doar in industria lactatelor din SUA, vanzarile nu pot fi reduse doar la cateva feliute de parmezan intr-o salata, nu? Sau la un iaurt degresat pe cap de locuitor pe saptamana, nu?

Va plac bruschetele?

Mie da… Am incercat sa gasesc o alternativa cruda la bruschete, caci incerc sa mananc cat mai multa hrana vie si cat mai putina gatita, fara a face o obsesie din asta 🙂

si asa am creat o reteta de sos consistent gata a fi asezat pe felii de paine prajita. Eu numesc acest sos „salsa mea”. E gustos, picant dupa cum va place, consistent, aromat, si mai ales… viu!

ce fac? cum fac? Intr-un vas adaug un ardei rosu gras, mare, sau doi ardei capia, taiati bucatele mici (max 2 cm latura). Mai pun doua rosii potrivite, taiate cuburi. Multa verdeata proaspata: busuioc si patrunjel iarna, vara mai adaug si cimbru proaspat. Doi-patru catei de usturoi (dupa preferinte), jumatate de ceapa rosie taiata cuburi, si… foarte important… un ardei iute mic.

Le mixez bine cu un blender pana cand totul se transforma intr-un sos. Nu adaug ulei deloc, pentru ca deja sosul nu e prea gros (apa multa in ardei si rosii). Pentru a lega sosul, adaug 1-2 linguri de seminte de canepa si 1 lingurita de cereale crude proaspat rasnite (incerc sa adaug mai degraba supercerealele quinoa, mei, hrisca, mai putin pe cele care contin gluten).

La final mai adaug condimente dupa gust: piper, sare marina sau Himalaya, boia (merge si cu dulce, si cu iute), pudra de coriandru. Las tot amestecul vreo 10 minute astfel ca cerealele sa se „umfle” un pic si sa absoarba din apa, si ca toate condimentele sa se imbine unele cu altele. Daca sosul a iesit prea sarat ori prea iute, mai adaug o rosie 🙂

Apoi imi fac mici bruschete, adaugand acest sos pe pesmeti Wassa (au indice glicemic mic si ingredientele sunt doar cereale integrale).

Rezultatele? mananc cu mare pofta iar organismul meu nu se simte plin, ci plin de viata! Sosul ajuta mult si la purificarea organismului, iar daca e suficient de iute, activeaza repede si metabolismul. Incercati cu incredere!

Quinoa – se spune ca e cea mai tare cereala

Quinoa este o cereala foarte speciala: originara din Anzii Americii de Sud, unde este cultivata la cca 4000 m, a constituit principala sursa de hrana incasilor timp de milenii, urmata fiind ca importanta de porumb. In Europa nu a fost cunoscuta pana acum cateva decenii, cand niste studii noi au relevat proprietatile miraculoase ale acestei plante:

– continutul ei in proteine (12-18%) si calitatea acestor proteine (foarte usor asimilabile) surclaseaza orice tip de carne! In plus, nu contine colesterol si ajuta la scaderea nivelului grasimilor din sange, impiedicand formarea placilor de aterom.

– nu contine gluten

– sursa extraordinara de calciu

– bogata in vitamine (A, C, D, E, K, clasa B-urilor) si minerale (fier, crom, cupru, magneziu, iod, fluor, potasiu, seleniu, zinc) ce stimuleaza sistemul imunitar

Quinoa este incadrata in clasa superalimentelor, alaturi de semintele de in, mei, lucerna, germeni, aloe vera, alge marine, alge salbatice verzi-albastre  patrunjel, orz verde, stevie.

Este recomandata mai ales pentru efectele ei miraculoase: intareste rinichii prin stimularea functiei renale, scade riscul problemelor cardiace, trateaza tulburarile cauzate de ficatul lenes, ajuta la intarirea scheletului, oaselor si cartilajelor.

In Romania o gasiti in general in magazinele bio, preturile variind intre 17 si 30 RON pentru 500 g. In tara ei de bastina, aceeasi cantitate costa echivalentul a 4-6 RON 🙂

Mitul calciului din lactate… si cele mai bune surse vegetale de calciu

Ni s-a tot spus ca trebuie sa consumam lactate pentru a avea calciu in oase. Oare chiar asa e? Va prezint mai jos 2 argumente esentiale pentru care lactatele sunt de fapt inamicii calciului. 

Argumentul 1. Specialistii spun ca pentru a fi absorbit, calciul trebuie sa fie insotit de in principal de vitamina D si de fosfor. Doar atunci cand se creeaza un anumit raport intre aceste minerale si vitamine are loc absorbtia calciului. Raportul optim fosfor-calciu necesar este de 4:1 dupa unii specialisti, si de 1,7:1 dupa altii. In orice caz, nu trebuie sa retineti aceste proportii caci nu le puteti masura in nici un aliment 🙂 Ceea ce trebuie sa retinem e ca in produsele lactate, acest raport fosfor – calciu e mult mai mare decat cel ideal, impiedicand astfel absorbtia calciului.

Argumentul 2. Produsele lactate contin proteine de origine animala care favorizeaza „scoaterea” calciului din oase. Cum?

Proteinele animale in general (carne, lactate, branzeturi) cresc aciditatea organismului (scad PH-ul). Doar mediul acid este propice desfasurarii reactiilor chimice specifice absorbtiei proteinelor animale. Insa organismul nostru a fost proiectat cu un PH usor bazic. Ori de cate ori apare riscul scaderii PH-ului (adica aparitia mediului acid), organismul isi mobilizeaza resursele interne pentru restabilirea PH-ului bazic. Maniera cea mai simpla de recreare a unui mediu bazic sau alcalin este aceea de a genera o reactie chimica prin care calciul e scos din oase pentru a neutraliza acidul, in urma acestei reactii clasice de chimie anorganica rezultand o baza… Iata cum un consum de lactate conduce de fapt la osteoporoza…

Sursele cele mai bune de calciu sunt vegetalele! Atat pentru continutul mare in calciu, cat si pentru existenta raportului optim fosfor-calciu si  favorizarea mediului alcalin (proteinele de origine vegetala nu cresc aciditatea organismului).

Lista vegetalelor cu cel mai mare continut de Calciu per 100 g produs

cimbru uscat                               2132 mg

anghinare                                    1300 mg

seminte de susan                          989 mg

varza creata                                  650 mg

spanac                                            450 mg

unt de susan (tahini)                    426 mg

broccoli                                           387 mg

tofu (branza de soia)                    372 mg

migdale                                          266 mg

seminte de in                                255 mg

patrunjel                                        240 mg

ceapa verde                                   240 mg

nuci de brazilia                              160 mg

papadie                                          103 mg

Spre comparatie, iata continutul in calciu in cateva alimente de origine animala:

branza grasa si uscata                 240 mg

lapte                                               132 mg

iaurt                                               121 mg

branza proaspata de vaca            90 mg

hering                                               74 mg

Linus Pauling si nutritia ortomoleculara

Nutriţia ortomoleculară este o ramură medicală ce isi propune sa pastreze echilibrul nutritional al organismului, prin completarea si modificarea concentratiilor de micronutrienti esentiali… 

Acesti micronutrienti sunt molecule naturale cu care organismul este obişnuit să lucreze: vitamine

aminoacizi

minerale

oligoelemente

enzime

acizi graşi

fitohormoni

extracte vegetale din plante uzual consumate de om

Pe scurt, ortomoleculele sunt acele molecule pe care le ingerăm in mod normal prin alimentaţia zilnică.

Astfel, nutritia ortomoleculara face ca organismul să fie mai rezistent împotriva agenţilor nocivi interni şi externi, să funcţioneze mai bine şi să trăiască mai mult, deoarece fiecare dintre miliardele de celule care îl compun va avea un mediu de funcţionare mai bun, mai apropiat de cel pentru care a fost „programată” de natură!

Geneza medicinei ortomoleculare ii este atribuita dublului laureat al premiului Nobel, dr. Linus Pauling (in 1954 pentru chimie si in 1963 pentru pace).
Alaturi de Albert Einstein, Galileo si Newton, dr. Pauling a fost inclus in lista celor mai influenti oameni de stiinta ai tuturor timpurilor, lista alcatuita de publicatia New Scientist.

http://en.wikipedia.org/wiki/Linus_Pauling

Sindromul de oboseala cronica si disfunctie imunitara

Sindromul de oboseală cronica – provocat de un virus

In vara lui 2009 am crezut ca sunt pe moarte. Pe bune. Nu ma puteam ridica din pat, aveam dureri in tot corpul, nu puteam gandi coerent, aveam migrene, stari de confuzie, insomnii si o permanenta lipsa a dorintei de a face ceva. Stari de oboseala avusesem in ultimii doi ani, insa nu la acest nivel. Medicii pe care ii tot vizitasem imi recomandasera vitamine, plimbari in parc, mai putina munca si mancat la ore regulate… fara rezultat insa.

Agravarea simptomelor, culminand cu imposibilitatea de a ma mai da jos din pat din vara lui 2009 mi-au dat de inteles ca asa nu o mai pot duce mult. Ca intr-o zi pur si simplu nu ma voi mai trezi. Am realizat atunci ca de fapt energia mi se scurge, ca abia mai palpaie… Si asociind energia vitala cu sistemul imunitar, m-am intrebat daca nu cumva problema mea e una imunitara. Asa ca am cautat un medic imunolog si l-am gasit.

A fost singurul medic ce m-a crezut pe cuvant cand i-am spus ca am probleme serioase ce imi afectau si munca. Testele de sange pe care mi le-a facut au confirmat banuiala. Pe langa tratamentul homeopat pe care mi l-a prescris si pe care l-am urmat timp de 3 luni, cu rezultate foarte bune, am operat schimbari majore in stilul de viata, pe care le urmez si azi. Asa s-a nascut de altfel acest blog.

Va prezint asadar cateva opinii fundamentate despre sindromul oboselii cronice (SOC), precum si o lista a remediilor alternative la care puteti apela.

În ritmul specific societatii actuale, tot mai multe persoane se plâng de senzatia de oboseala permanenta, imposibil de înlaturat doar prin somn. Medicii o numesc oboseala cronica iar cercetatorii se straduiesc sa descopere cauzele. O infectie virala? O boala imunitara sau neurologica? Toate pistele au fost explorate, dar deocamdata raspunsul nu a fost gasit.

Simptome: instalare brusca, oboseala extrema, inexplicabila si aproape invalidanta ce dureaza de mai mult de 6 luni, dureri musculare, migrene, confuzie, pierderi ale memoriei, tulburari de vedere si de somn, dureri ale incheieturilor (fara inflamare), noduli limfatici sensibili, frisoane, laringe inflamat. Nici un test de laborator nu poate masura severitatea bolii.

Patru din cinci persoane afectate de acest sindrom sunt femei, grupa de varsta cea mai afectata fiind 25-45 ani. In mod obisnuit, boala recidiveaza. Insa sunt multe persoane care se restabilesc complet, in timp ce altii mai prezinta unele simptome usoare dupa 5 ani. La un numar semnificativ dintre pacienti, epuizarea este atât de pregnanta încât nu mai sunt capabili de a-si continua viata normala; lipsiti de energie, ei sunt incapabili sa se mai deplaseze, asa ca îsi petrec zilele stând în pat sau, în cel mai bun caz, într-un fotoliu. Si asta poate dura ani la rând.

Desi SOC este cunoscut de 20 de ani iar de 16 ani figureaza pe lista maladiilor recenzate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, a fost numita „boala anilor ’90”. Peste 5 milioane de americani sufera de aceasta boala. Forurile medicale din Anglia au recunoscut ca pentru tara lor acest sindrom a devenit o reala problema de sanatate publica, 25% dintre persoanele care acuza o stare de epuizare fiind de fapt victime ale SOC.  Se estimeaza ca 0,25% din populatia emisferei nordice a Terrei – adulti si copii – sufera de sindromul de oboseala cronica.

În lume, sute de lucrari de cercetare au în vedere acest subiect iar peste 2000 de publicatii stiintifice gazduiesc frecvent în paginile lor comentarii pe marginea acestei teme. Recunoscut în Canada, SUA si Anglia, sindromul este ignorat în Italia, Germania, Franta sau alte tari din Europa si Asia.

Nefiindu-i deocamdata elucidate cauzele, sindromul de oboseala cronica nu este diagnosticat ca atare de medici si, în acest context, simptomele acuzate de pacienti sunt puse pe seama altor boli. La nivel mondial, finantarile pentru cercetarea acestui sindrom se fac cu multa dificultate deoarece nu exista studii epidemiologice care sa demonstreze cu certitudine existenta, prevalenta si impactul acestui sindrom.

In 2002, cu prilejul Zilei internationale a Sindromului de oboseala cronica (12 mai), guvernul britanic a fost singurul care s-a aratat dispus sa adopte o atitudine avangardista, constând în recunoasterea existentei sindromului în absenta probelor. „Prea putin conteaza numele sau cauza – s-a spus atunci -, daca o persoana prezinta aceste simptome înseamna ca are probleme de sanatate si are nevoie de îngrijiri medicale.

Desi initial s-a crezut ca boala este cauzata de virusul Epstein-Barr (virusul herpetic care produce mononucleoza), astazi se stie ca în organismul suferinzilor de aceasta afectiune se dezvolta cantitati mari de anticorpi specifici pentru diversi alti microbi.

Cercetări recente au arătat că persoanele suferind de acest sindrom au un nivel al melatoninei mult peste cel normal, melatonina fiind hormonul produs de glanda pineală şi care se crede că influenţează bioritmurile zilnice.  Imaginile tomografice ale creierului pacientilor cu sindrom de oboseala cronica releva unele modificari în comparatie cu cele ale persoanelor sanatoase: la nivelul lobului fronto-temporal (implicat în memoria de scurta durata) exista unele anomalii, ar putea fi vorba de tulburari de irigatie sangvina.

Alte cercetări au sugerat între cauze intoxicaţia cu pesticide sau cu plumb şi nivelul scăzut de estrogen.  Unii cercetatori merg pe pista sistemului imunitar care, din cauza unei dereglari, pare a fi permanent în lupta cu un agent patogen inexistent de fapt, ceea ce duce la epuizarea organismului.

REMEDII

1. Homeopatie

2. Odihna zilnica este esentiala

3. Exercitii fizice moderate si regulate

4. Controlul stresului

5. Dieta sanatoasa si echilibrata

6. Suplimente nutritive: Omega 3, Coenzima Q10, vitaminele A, C si E, complex B, seleniu, magneziu, potasiu, zinc, crom

7. Fitoterapie: ceaiuri de stevie, sunatoare, echinaceea

8. Aromaterapie. În sindromul de oboseală cronică sunt prezente în general atât simptome fizice, cât şi psihice. Se spune că esenţele florale ajută la depăşirea dificultăţilor emoţionale care împiedică restabilirea fizică.