Am avut o absenta de fix 2 ani, 2 luni si 2 zile. Nimic planificat. In aceasta perioasa 2-2-2, s-au intamplat foarte multe… Intr-o ordine aleatoare, cam astea ar fi:
1. Procesul meu de insanatosire a continuat, iar eu am ramas vegana… cu foarte rare exceptii cand pofteam si consumam dulciuri care mai contineau oua sau lactate. Acum sunt vegana pentru ca nu mai pot manca altfel. S-a produs o revolutie in mintea si viata mea si pur si simplu nu mai pot altfel. Singurul aliment de origine animala pe care il consider destul de sanatos sunt ouale. Consum oua cam de 3-4 ori pe an.
2. Tata a suferit un accident vascular cerebral cu hemoragie craniana, dupa doua episoade de fibrilatii… aceste intamplari in lant, in mai putin de 6 luni, l-au convins sa devina vegan la varsta de 65 de ani. Consecintele? A fost externat in a 9-a zi de la accident, pe picioarele lui, doctorii au ramas socati sa constate dupa 7 zile ca hematomul se absorbise aproape in totalitate, semi-pareza i-a disparut in proportie de peste 99% in mai putin de 1 luna…. Astazi s-au implinit fix 6 luni de la AVC, si singura amintire a evenimentului este faptul ca in mana stanga, mai precis la 3 din degete, nu mai are aceeasi forta ca anterior. Dar asta nu-l impiedica sa mestereasca toata ziua si sa aiba o viata activa, in natura.
O alta consecinta a adoptarii noului stil de viata este ca hipertensiunea lui, tinuta sub control cu medicamente, da semne de slabire, adica e de bine 🙂 Valorile tensiunii arteriale sunt in scadere constanta. Colesterolul i-a scazut de la 260 la 140, trigliceridele de la 277 cred ca pe la 80. A slabit vreo 10 kg. In afara acestor rezultate masurabile, spune ca simte constant mai multa energie decat anterior si simte ca inima lui e mai usoara, nu mai simte o greutate pe piept sau greutatea functionarii inimii…
3. Mama a stat in investigatii un an de zile fara sa primeasca vreun diagnostic. Avea o durere abdominala crunta insa toate investigatiile nu aratau absolut nimic. Nu mai putea manca si slabise 7 kg intr-o luna. A devenit vegana ca sa nu faca nota discordanta in familie si… surpriza… s-a insanatosit pe zi ce trece. E in forma acum, i-a revenit pofta de mancare, a pus la loc vreo 2 kg si culmea… acum poate tolera cruditati, in timp ce in ultimii ani era imposibil sa manance chiar si o banana.
4. Am muncit mult, am tras tare ca sa pun o afacere pe picioare, am satisfactii profesionale. Am tinut in continuare cursuri de nutritie si mi-am facut noi prieteni in jurul acestui subiect: nutritia sanatoasa. Lucrez acum la lansarea unei afaceri de mai mare anvergura in nutritie si continui sa studiez si, mai ales, sa meditez pe tema sanatatii si a sanatatii prin nutritie.
Citind cele de mai sus, ati spune poate ca doresc ca prin aceste exemple sa promovez si mai agresiv veganismul. Asa pare, nu? Ca doar prezint o colectie de argumente reale. Well, nu e chiar asa. Am incercat si eu sa-mi raspund la intrebari precum:
– de ce unii oameni care mananca de toate si fumeaza pana la adanci batraneti traiesc bine-merci pana la peste 70 de ani, in timp ce alte persoane active, sanatoase, cu o viata exemplara, se procopsesc brusc cu un cancer pe la 40 – 50 de ani?
– de ce anumiti vegani sau raw vegani descopera dupa cativa ani de veganism ca si-au distrus sanatatea, avand carente mari?
– de ce unii oameni isi revin foarte repede dupa diverse accidente sau interventii chirurgicale, in timp ce altii trag luni de zile in recuperari?
– ce rol are psihicul in starea noastra de sanatate si echilibru?
– ce rol are credinta in starea noastra de sanatate fizica si echilibru emotional?
– ce rol au cei dragi si iubirea in starea noastra de sanatate?
– care e impactul stresului si al lipsei de perspectiva (adica deznadejdea) in starea noastra de sanatate?
Nu am pretentia ca in acest blog expun axiome si adevaruri general valabile. Sunt doar un cautator si un experimentator. Din cand in cand ii inspir pe altii si le prezint niste descoperiri stiintifice, probabil intr-un limbaj care faciliteaza intelegerea. Nu mi-e teama de controverse. Imi expun asadar concluziile si incerc sa pastrez echilibrul in toate.
Dupa 2 ani de analiza, experiment si gandire, cred ca gresim cu totii cand alegem ca din multitudinea de factori care ne influenteaza sa alegem unul singur si sa-i atribuim roluri exclusive pentru starea noastra generala. Nutritia singura sau veganismul nu pot influenta 100% starea de sanatate. Acolo unde nu este credinta, acolo unde nu exista familie, prieteni si caldura, sustinere, iubire… acolo unde stresul zilnic e parte din viata… ei bine, acolo… nutritia sanatoasa nu poate salva atat de mult.
Cred ca avem nevoie de echilibru. Adica de o reteta perfecta in care ingredientele sunt toate dozate corespunzator: si hrana sanatoasa, si somn sanatos si suficient, si apa curata si suficienta, si prietenie, si relaxare, si ambitii, si timp pentru munca si timp pentru odihna, si altruism, si implicare. Dar mai ales credinta.
Credinta este coloana noastra vertebrala, ea sustine totul. Aceasta este explicatia pentru care multi calugari de la muntele Athos traiesc in post negru indelungat sau sunt vegani (post ortodox) si mananca socant de putin (cateva bucatele de prescura pe zi si o gura de apa), insa cu toate astea sunt plini de energie, de o luminozitate si intuitie patrunzatoare, remarcabile. Cei care au incercat sa tina post negru pentru a slabi ori pentru a se insanatosi sau din spirit de competitie… au esuat sau nu au rezistat mai mult de cateva zile. Cred deci ca energia principala vine din credinta.
Iar celelalte surse de energie sunt secundare: hrana, apa, somnul.
Ramane de vazut ce alte noi descoperiri imi va revela viitorul. Pana una alta, fac si eu lucruri simple: ma rog, mananc, iubesc, dorm, ma plimb si mai scriu pe blog. Promit!